Primul rand a fost scris demul,poate odata cu prima dragoste,sau poate abia odata cu prima dezamagire,a fost scris atunci cand cea mai buna prietena nu-mi mai era de ajuns,nu-mi mai putea intelege lacrimile,nu maiputea intelege,credeam eu durerea mea de adolescent neinteles…si atunci am gasit in casa agenda tatalui,i-am rupt primele pagini ce erau scrise deja si am trecut la treaba…au urmat seri lungi cu pixul in mana in fata paginilo goale,au urmat unul dupa altul randuri pline de speranta,de vise de intrebari,mi-am cuprins in paginile acelei agende anii de liceu plini de de ce-uri si lacrimi,plini de emotie si speranta,plini de setea nebuna de Bucuresti,de un oras mare ce avea sa-mi implineasca toate visele,au urmat zilevise… lungi de vara,in care timpul refuza parca sa treaca,zile in care singura alinare o mai gaseam parca in carti cu scoarte innegrite de timp si-n agenda cu colturile deja uzate de scris…si a venit si ziua in care mi-am facut bagajele spre Bucuresti,am dosit in bagaj si agenda,care credeam eu ca ajunsese la ultima pagina…lasam in urma lumea mea,luam cu mine doar sperante si vise.
Si n-a trecut mult pana sa revin la agenda mea…i-am mai capsat niste pagini atunci cand ale ei se terminasera,nu puteam sa renunt parca l copertile pe care se uscasera atatea lacrimi…Iar bucurestiul parca refuza sa-si deschida portile si pentru mine…
Apoi,intr-o zi m-am trezit plecand spre facultate cu agenda rosie in geanta,nu stiu de ce am luat-o la mine,poate vroiam sa scriu intr-o pauza in ea,sau decisesem sa o arat unei prietene,apoi pe drum am realizat ca port cu mine povara unor amintiri ce nu ma lasa sa merg ma departe,am scos agenda din geanta si am aruncat-o in primul cos de gunoi…azi in locul acelui cos se afla parcarea unui mare centru comercial,iar in locul fetei cu agenda rosie se afla acum o alta persoana,o persoana ce a trait anii minunati de facultate din plin,a visat din plin si a iubit din plin…o persoana cu multe amintiri frumoase,o persoana ce a citit azi blog-ul unei pustoaice,si si-a amintit de agenda rosie,si-a amintit de visele pe care le avea si ea cand era pustoaica si a apucat-o un dor…
ai talent in a scrie…continua!
Multumesc pentru incurajari, mi-a lipsit curajul pana acum, dar o sa revin la paginile mai vechi,scrise…o sa scriu si altele noi si poate intr-o zi o sa renunt si la anonimat!Spre deosebire de mine ai si talent si curaj!